Manifestaționismul – în latină „manifestatia”, de la verbul „manifestare”, „a manifesta” este doctrina manifestării. Potrivit manifestaționismului, întreaga lume este o manifestare a Divinului, dezvăluirea aspectelor sale, lumea este auto-descoperirea lui Dumnezeu. În manifestaționism nu există „creator” și „creație”, lumea și Dumnezeu sunt identice, sunt egali ontologic, inițiail. În păgânism, acest lucru este foarte clar exprimat în cuvintele „Noi suntem copiii și nepoții zeilo
r”, cu alte cuvinte, omul este înrudit cu zeii. De asemenea, zeii păgâni, în special cei supremi, sunt adesea înzestrați cu epitetele „Tatăl” și „Muma”, Odin-al-Tot-Tatăl, Muma Pământul (Muma Mokosh pentru slavi) și așa mai departe. În India, unde doctrina manifestaționismului este cel mai larg reprezentată în texte, salutul „Namaste” este comun, ceea ce înseamnă: „Divinul în mine salută și se unește cu Divinul în tine”. Cu alte cuvinte, Divinul se manifestă în lume, chiar și atunci când diferiți Zei acționează ca Demiurgi (creatori) ai Cosmosului sau ai omului . Miturile omniprezente despre uciderea ființei primare și aranjarea lumii din părțile sale pot fi atribuite aceluiași principiu. Purusha în hinduism: „Luna s-a născut din conștiința lui Purusha, Soarele s-a născut din privirea lui, Indra și Agni s-au născut din gura lui, vântul s-a născut din respirația lui. Din nară i-a ieșit spațiul aerian, din cap i s-a născut soarele, din picioarele lui pământul, din urechea lui țările răsăritene; așa erau aranjate lumile” (Rgveda). Ymir în tradiția scandinavă: „Carnea lui Ymir a devenit pământ, sângele lui a devenit mare, oasele lui au devenit munți, craniul a devenit cer, iar părul lui a devenit pădure” (Grímnismál, Edda). Iar miturile despre legătura dintre Zei și principiile Cer/Foc și Pământ/Apă și generarea de creaturi de către aceștia: Uranus și Gaia în tradiția greacă, Focul din Muspelheim și Gheața din Niflheim la contact dau naștere la Ymir. Uneori, acest principiu manifestaționist este numit [creatio] ex Deo – [creație] din Dumnezeu, versus creatio ex Nihilo – creație din nimic – a religiilor avraamice. O astfel de identitate fundamentală, ontologică a lui Dumnezeu și a lumii nu exclude structura ierarhică a lumii. Lumea este plină de zei bătrâni și minori, spirite și animale, dar această ierarhie nu creează un decalaj între lume și Principiu. Trebuie clarificat faptul că această non-dualitate nu înseamnă că Dumnezeul e unul. Aici putem cita cuvintele rodnoverice că „Rodul (zeitatea în mitologia slavă care întruchipează tot Cosmosul) este unic și multiplu”, cu alte cuvinte, multe Zeități sunt, de asemenea, egale între ele și cu lumea, iar „Rodul” în acest caz înseamnă însuși principiul non-dualității manifestaţionismului. Manifestaționismul este doctrina originală a percepției directe a realității așa cum este ea, nedeformată de decalajul dintre Dumnezeu și lume care marchează tradițiile avraamice.
Askr Svarte- Polemos: Zorii Păgânismului. Cartea I.
